Chiar în vârful Pirineilor se află masivul Trei Surori (Tres Sorores), ale cărui creste înalte formează graniţa cu Franţa. De pe aceste înălţimi coboară ca nişte raze văi glaciare, iar vârfurile golaşe sunt înlocuite treptat de pajişti pietroase cu vegetaţie specifică, inclusiv floarea de colţ, apoi de păduri de pin, apoi fag, stejar, frasin, mesteacăn şi plop pe fundul văilor.
Parcul se învecinează cu Parc National des Pyrenees, aflat peste graniţă, şi împreună cu el a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO. Relieful calcaros e plin de defileuri şi peşteri săpate în rocă de ape, iar la înălţime, circurile glaciare ne amintesc de forţele care au creat acest peisaj. Gheţarul de pe versantul nordic al Monte Perdido se retrage rapid, iar cei din sud au dispărut de mult.
Deşi se crede că ibexul de Pirinei a dispărut de aici recent, sunt multe alte specii care trăiesc în zonă, precum marmota, vidra, capra de munte, mistreţul şi o specie de cârtiţă de apă numită desman pirinean. Iubitorii de păsări au ce vedea: pereţii defileurilor sunt locuri unde poţi zări rozaliul încântător al fluturaşului de stâncă, iar mierla de apă trebuie s-o cauţi pe stâncile din mijlocul izvoarelor.
Printre păsările mai mari care pot fi văzute la un moment dat se află şerparul, acvila aurie, acvila pitică, viesparul, dar şi vulturul bărbos sau vulturul pleşuv sur, care zboară în înălţimi.
CE ESTE
Unul dintre cele mai vechi parcuri naţionale din Spania.
CUM AJUNGI ACOLO
Cu maşina de la Zaragoza.
CÂND SĂ TE DUCI
Vara.
CEL MAI APROPIAT ORAŞ
Sabinanigo, la 40 km.
TREBUIE SĂ ŞTII
Nu te aventura să treci graniţa în Franţa fără paşaport.