Aproape de satul maori, veche fortăreaţă şi centru de patrimoniu Te Puia, se găsesc mai multe zone pustii, unde pământul este acoperit cu cruste subţiri – ce a mai rămas din câmpurile de gheizere din Noua Zeelandă.
Sunt peste 60 de hornuri de gheizere, dar numai şapte mai sunt active. Crustele din jurul lor se numesc sinter şi sunt depozite de siliciu formate după răcirea apei.
Cel mai cunoscut dintre ele este gheizerul Pohutu care trimite apa şi la 30 m în aer, de obicei o dată pe oră. Pohutu înseamnă „explozie” sau „mare stropire”.
Gheizerele mari sunt situate deasupra unei linii de falie îngropate care merge cam de la nord la sud. Apa fierbinte se strecoară prin falie în rezervoare naturale de sub pământ, dar nu pot ieşi decât prin hornuri înguste, care acţionează precum dopul unei sticle de şampanie.
Apa din rezervor este tot mai presurizată şi mai fierbinte, până când încep să se formeze bule care se ridică spre horn. Odată ce bula trece prin apă şi ajunge la suprafaţa uşor întărită, presiunea se eliberează brusc, iar apa fierbinte şi gazele sunt aruncate în aer.
Aceste gheizere au flux constant datorită activităţii geologice, dar şi activităţilor umane din apropiere. Gheizerul Prince of Wales Feathers a luat naştere în iunie 1886, după erupţia muntelui Tarawera, aflat la câţiva kilometri depărtare.
Cândva ţâşnea exact înaintea lui Pohutu şi era numit gheizerul-indicator, dar acum este activ aproape tot timpul. Alte gheizere din zonă au dispărut sau au intrat în adormire: gheizerul Wairoa arunca apa la o înălţime de 50 m, iar activitatea lui neregulată putea să dureze şi două ore. Dar de câţiva ani nu a mai înregistrat vreo activitate.
CE ESTE
Un grup de gheizere într-un peisaj unic.
CUM AJUNGI ACOLO
Cu maşina de la Auckland, 196 km.
CÂND SA TE DUCI
Oricând.
CEL MAI APROPIAT ORAŞ
Rotorua.
NU RATA
Gheizerul Pohutu.