Muztagh Ata este un munte de 7 546 m, în capătul nordic al Platoului Tibetan, din provincia chineză Xinjiang. Deşi este doar al doilea ca înălţime din Munţii Kunlun, este extrem de popular printre montaniarzi.
Se ridică impunător deasupra şoselei Karakorum, care merge de la Kashi până în Pakistan, la numai 24 km de graniţa dintre China şi Tadjikistan, aşadar accesul spre munte este destul de uşor şi urcuşul pare chiar dezamăgitor de simplu.
Prima încercare de escaladare a acestui munte a fost făcută de Sven Hedin, în 1894. Hedin, ca mulţi alţii de după el, s-a amăgit considerând că este o ascensiune simplă. Alte tentative oficiale s-au mai făcut în 1900, 1904 şi 1947, toate eşuate din cauza condiţiilor meteorologice – deşi tehnic nu este foarte dificil, orice munte cu o asemenea înălţime pune probleme. Prima reuşită s-a înregistrat în cadrul unei expediţii din 1956, când un grup de alpinişti chinezi şi ruşi a ajuns în sfârşit pe vârful lui Muztagh Ata, iar de atunci au mai fost şi altele.
Muztagh Ata înseamnă „tatăl munţilor de gheaţă” şi nu e greu să-ţi dai seama de ce a fost numit aşa. Nu doar că este foarte înalt, dar este şi foarte gros în circumferinţă. Geologic, este un bloc de falie ridicată; versanţii de vest şi de sud au un unghi de înclinare domol, dar sunt tăiaţi în multe locuri de văi adânci, glaciare.
Versanţii de est şi de nord însă sunt foarte abrupţi, cu căderi precipitate de la 2 100 m. Peste 20 de gheţari îi îmbracă versanţii şi are multe zone expuse, unde este un ger năprasnic fiindcă bate un vânt biciuitor, iar pantele sunt acoperite cu zăpadă adâncă şi periculoasă.
CE ESTE
Muntele favorit al alpiniştilor experimentaţi.
CUM AJUNGI ACOLO
De la Gilgit, Pakistan, până la Kashi cu maşina, sau de la Bişkek, Kîrgîzstan; cu trenul de la Urumqi, China, sau cu avionul până la Kashi
CÂND SĂ TE DUCI
Iulie şi august.
CEL MAI APROPIAT ORAŞ
Kashi, la 150 km.
TREBUIE SĂ ŞTII
În 1980, un grup condus de Ned Gillette a urcat şi a coborât muntele pe schiuri. Versantul de sud-est a fost cucerit în 2000 în 2002, în ciuda condiţiilor meteorologice favorabile, doar 18% din ascensiuni au reuşit.