muntele-kinabalu

Muntele Kinabalu

Kinabalu este cel mai înalt munte dintre lanţul Himalaya şi Noua Guinee, ridicându-se deasupra pădurii tropicale la 4 095 m. Este un munte relativ tânăr şi încă mai creşte în medie cu 5 mm pe an.

Băştinaşii kadazan se temeau de spiritele morţilor care trăiau pe munte şi acesta a fost învăluit în mister până în 1851, când Sir Hugh Low, secretar în coloniile britanice, a făcut prima ascensiune. Acum muntele este escaladat zilnic de turişti din toată lumea – urcuşul durează două zile, iar ultima etapă este parcursă pe întuneric, astfel încât să ajungi în vârf la răsăritul soarelui.

Trebuie să ai un ghid dacă vrei să urci până în vârf, dar până la Laban Rata, trei sferturi din înălţimea muntelui, poţi merge şi singur. Urcuşul este la început simplu, pentru că sunt trepte săpate în munte, care şerpuiesc prin pădurea tropicală, pe sub coronamentul bogat al copacilor.

Plantele carnivore sunt frecvente în zonă, presărate de-a lungul cărărilor, pregătite ca în cupele lor pline de lichid să înece orice muscă sau insectă naivă. Datorită acestor plante, dar şi abundenţei de specii de floră din regiune, parcul a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO şi a devenit Centru de Diversitate a Plantelor al Asiei de Sud-Est în 2000.

Vegetaţia şi climatul se schimbă dramatic pe măsură ce urci, iar pădurea luxuriantă şi umedă se transformă în copaci scunzi şi ţepoşi care se agaţă de stâncile platoului, sub vânturile puternice.

Posibilităţile de cazare pe munte sunt variate; de departe cele mai bune locuri sunt la Laban Rata, unde camerele sunt încălzite şi există şi un restaurant. Panar Laban, Waras Hut şi Gunting Lagadan sunt ceva mai sus, dar camerele nu sunt încălzite, iar şobolanii de munte sunt o prezenţă obişnuită.

A doua parte a urcuşului începe la ora 2.00 noaptea, iar ultima etapă atacă o zonă stâncoasă, suficient de înaltă ca să provoace rău de înălţime. În zonele mai abrupte există frânghii de care să te agăţi. Când eşti în etapa asta, vedetele muntelui – vârful Urechile Măgarului şi Sora Urâtă – sunt cufundate în întuneric, aşa că ai grijă să le admiri impozantele siluete de granit pe drumul de întoarcere.

Vârful este marcat cu un morman de pietre şi un semn; urcuşul până aici te-a încălzit, datorită adrenalinei, dar ai grijă să te înfăşori bine în timp ce aştepţi să răsară soarele. Cam pe la şase dimineaţa, când cerul începe să se lumineze şi norii să se risipească, îţi dai seama că eforturile şi oboseala urcuşului au meritat – eşti pe acoperişul lumii şi ai cel mai bun loc.

Culorile răsăritului sunt incredibile, fiindcă norii şi ceaţa din jurul vârfului reflectă lumina, apoi se destramă uşor, dezvăluind lumea de la picioarele muntelui, ca un covor cu modele minunate. Într-o zi senină, poţi vedea până la coastă, iar priveliştea este absolut magnifică.

CE ESTE

Cel mai înalt munte din Asia de Sud-Est.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu autobuzul sau cu o maşină închiriată din Kota Kinabalu.

CÂND SĂ TE DUCI

Cel mai uscat este în perioada februarie-aprilie, dar este o zonă tropicală, aşa că poţi să te aştepţi la averse oricând.

CEL MAI APROPIAT ORAŞ

Kota Kinabalu, la 88 km.

NU RATA

Plantele carnivore care prosperă în zonă.

TREBUIE SĂ ŞTII

Ai nevoie de un permis de căţărări şi de asigurare personală pentru accidente de căţărare, pe care le poţi plăti la administraţia parcului.