Peninsula Olympic pătrunde în apele Oceanului Pacific chiar în capătul nord-vestic al statului Washington, la sud de insula Vancouver. Aproape toată suprafaţa peninsulei este declarată rezervaţie – Parcul Naţional Olympic, cu o suprafaţă de 373 347 ha, a devenit rezervaţie internaţională a biosferei în 1976, iar în 1981 a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Parcul este împărţit în mod natural în trei zone: coasta Pacificului, pădurea temperată umedă şi Munţii Olympic, ce separă peninsula de continent, la sud. Această izolare a dat naştere multor plante şi animale endemice, precum marmota Olympic sau bufniţa pestriţă nordică şi cufundarul marmorat, specii ameninţate cu dispariţia. Munţii sunt acoperiţi cu gheţari străvechi, iar jumătatea lor vestică este dominată de vârful muntelui Olympic, de 2 428 m.
Pădurea temperată umedă din vestul parcului primeşte mai multă ploaie decât oricare alt loc din SUA, exceptând Kauai, din Hawaii. Este un loc uimitor, o pădure străveche în care cresc din abundenţă molizi Sitka, plopi Douglas, cedri, arţari, plopi adler şi plopi negri, asigurând habitatul pentru nenumărate animale.
Zona de coastă este frumoasă şi sălbatică, cu câteva plaje de nisip, adesea acoperite de buşteni şi resturi aduse de valuri, şi altele pline de mormane de piatră. Există stânci în formă de arce sau ţancuri izolate, bazine de apă pline de scoici şi alte forme de viaţă marină, dar şi păsări precum Haematopus longi-rostris sau vulturul pleşuv. Câteva comunităţi de nativi americani t răiesc şi azi în această splendidă pustietate; mai multe drumuri intră în parc, dar nici unul nu se duce prea departe -interiorul este accesibil doar pe jos.
CE ESTE
Parc naţional în care există trei ecosisteme diferite.
CUM AJUNGI ACOLO
Cu autobuzul sau cu feribotul până la Port Angeles, apoi cu maşina şi pe jos.
CÂND SĂ TE DUCI
lulie-septembrie.
CEL MAI APROPIAT ORAŞ
Port Angeles, la marginea de nord a parcului.